Orașul și ORA Jazz Festival

Toamna târziu, la mijloc de noiembrie, atunci când frigul mușcă ceva mai tare, începe ORA Jazz Festival. E vremea să ne revedem cu bucurie pentru trei seri fermecătoare de jazz, cu oameni calzi și seri primitoare, binevenite, înainte ca iarna să se instaleze pe deplin. Dar cum poți profita de timpul tău în Oradea, dacă vii din alte locuri? Lăsăm aici câteva repere arhitecturale, perfecte pentru a face un tur de o zi și a gusta din stilul art nouveau specific orașului. Nu uita să-ți rezervi un loc la ORA Jazz Festival, cumpârând un abonament sau bilet de o zi. Verifică programul pentru a face cunoștință cu artiștii acestei ediții.

Remarcabil prin eleganța sa deosebită, complexul arhitectonic impresionează prin formele sale, prin culorile alese și elementele decorative. Nu-ți vei putea lua ochii mult timp de la toate acestea și cu siguranță îl vei fotografia în repetate rânduri. Fără doar și poate, vei remarca cele două mari vitralii care reprezintă un vultur în zbor, deasupra intrărilor. Reflexia luminii prin acestea va arăta minunat în fotografiile tale!

Palatul Moskovits, proiectat de arhitecţii Vágo Laszlo şi Vágo Jozsef în 1912 înscrie o notă aparte în ansamblul urbanistic al Pieţei Unirii prin austeritatea sa rafinat geometrică. Pentru că imobilul a fost construit în două etape, desenul faţadelor, deşi unitar, este diferit ca distribuţie a accentelor. Faţada reprezintă o adevărată marcă de stil a fraţilor Vágo, construită în acelaşi stil de tratare a suprefeţei ca şi Casa Guttenberg din Budapesta, clădirea de referinţă pentru viziunea lor marcată de spiritul Secessionului vienez.

In 1902, architect Ferenc Sztarill (1859-1943) started the construction of a two-storey house at the intersection of the King Ferdinand I Square with the Theatre Street. In a neo-gothic style with secession elements, with high pediments and curved contours, the Sztarill Palace accommodated apartments for rent on the floors, and the EMKE café on the ground floor, that became the favourite meeting place of writers and journalists of the time.

Inaugurate în 1904 sub denumirea de “Pannonia”, hotelul şi cafeneaua se vor bucura de o afluenţă de public memorabilă. Era şi firesc, pentru că eleganţa calmă, monumentală, a clădirii îşi impunea prezenţa stilistică şi datorită amplasamentului favorabil, bucurîndu-de se o amplă percepţie vizuală. Piata Teatrului se transforma, an de an, într-un decor al unui spectacol urbanistic de mare clasă.

Această clădire reprezentativă cu etaj a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea în locul unei case vechi, proprietate a familiei Ioan Poynár (Pojnar, Poinar). Casa veche din inima orașului a fost destinată comerțului, fiind compartimentată pentru prăvălii: atelier de croitorie, prăvălie de delicatese, papetărie și librărie. Clădirea se află la intersecţia Pieţei Regele Ferdinand I (Piața Bémer) cu strada Grigorescu (Mészáros), este unul dintre palatele proiectate și construite în stil secession la începutul secolului al XX-lea, anul 1907, finalizată în anul 1911, de către cunoscutul arhitect orădean, Ferenc Sztarill.

Cuplul de arhitecți care au proiectat complexul cultural “Vulturul Negru”, Komor Marcell and Jakab Dezső, au dat personalitate unui colț semnificativ de oraş prin proiectarea a două case de raport unitare, asigurând, astfel, un racord expresiv al pieței Teatrului cu o stradă elegant a orașului de altădată. Aici, amprenta programului arhitectural al lui Ődőn Lechner este clar exprimată prin coerenţa abordării fațadei ca și o cortină continuă, bogat decorată, care ascunde atât structura cât şi funcționalitatea clădirii.

Istoricul acestei clădiri ne trimite în primii ani ai secolului al XX-lea, când Miklós Stern a cumpărat un teren de la Consiliul Local, tocmai pe artera centrală. Achiziția a fost făcută în anul 1904, iar Stern a plătit 82.600 de coroane pentru teren. Planurile amplului imobil au fost concepute de arhitecţii Komor Marcell şi Jakab Dezső, renumiții arhitecti ce au proiectat şi palatul “Vulturul Negru”. Lucrările au fost finalizate în anul 1909, oferind orădenilor un model de arhitectură funcţională, în armonie cu mediul natural.

Palatul construit în stil eclectic cu elemente gotice datează din anul 1905, fiind o copie la o altă scară și mult simplificată a palatului venețian Cá d’Oro (Casa de Aur) din Veneția. Proprietarul și constructorul a fost arhitectul Kálmán Rimanóczy senior, iar proiectantul – fiul acestuia – renumitul arhitect Kálmán Rimanóczy junior. Frumosul palat a luat locul unei case vechi aflate tot în proprietatea familiei Rimanóczy. Intenția proprietarului de a ridica un palat monumental pe această parcelă datează încă din anul 1859.

Inițial această clădire a fost loc de reședință a cunoscutului arhitect Kálmán Rimánóczy junior. După moartea acestuia, în anul 1912, clădirea a fost vândută. După aproape un deceniu, în anul 1921, ea a fost cumpărată de către Ministerului Cultelor. Acesta din urmă a achiziționat-o pentru a o transforma în ceea ce este și azi, Episcopia Ortodoxă Română. După toate probabilitățile, construcția acestui palat s-a făcut în anul 1903 – deși nu există date certe pentru a justifica acest lucru. Primul posesor al clădirii a fost în același timp atât arhitect, cât și constructor.

Turnul Primăriei

Palatul Vulturul Negru

Palatul Moskovits Adolf și Fii

Astoria Grand Hotel

Hotel Transilvania (Pannónia)

Casa Poynár

Casele Adorján

Palatul Stern

Palatul Rimanóczy Kálmán-senior

Palatul Rimanóczy Kálmán junior